Thursday, 20 January 2011

not fair

Visam uneori sa scriu un blog despre viata mea dupa ce voi fi castigat la euromilions. Ar fi fain, nu? Deocamdata nu mi s-a intamplat sa ghicesc mai mult de 3 cifre. Dar iata ca mi s-a dat sa trag o alta loterie. Mult mai putin placuta. De fapt deloc fericita. La cateva saptamani dupa ce am implinit 32 de ani, am fost diagnosticata cu cancer la san.

Ufff, cred ca prima data am scris acest cuvant de cand am depistat nodul. Simt fizic greutatea cuvantului. Mi se inmoaie picioarele, mi se ingreuneaza capul, am impresia ca o sa se prabuseasca scaunul de sub mine.


Pana luni eram convinsa ca nu am nimic. Ca e doar un chist idiot si benign. Asta pana luni. Cand am ajuns la clinica. Vazand ca doctorii nu s-au multumit sa-mi studieze idiotul cu ultrasunete si m-au trimis sa fac mamografie, zicandu-mi ca s-ar putea sa fie nevoie si de biopsie ‘just to be sure’, stiam ca suspiciunile lor sunt mai mult decat de rutina.

Cam toate locurile din sala de asteptare erau ocupate. Ma uitam la femeile care asteptau impreuna cu mine si incercam sa ghicesc pe fata lor daca sunt la fel de speriate ca si mine. Am constatat ca cea mai tanara co-suferinda arata cu cel putin 10 ani mai mare ca mine, pe cand majoritatea erau cu parul alb si trecute de 50. o doamna de 80 de ani, cu palarie si ruj pe buze, le dadea batai de cap medicilor, refuzand biopsia. (varsta ei am aflat-o de la doctor, care si-a cerut scuze pentru ca am fost nevoita sa astept mai mult timp din cauza nazurilor doamnei respective)

Ma intrebam si ma intreb in continuare - daca tot mi-e dat sa trec prin asta, de ce nu a fost sa mi se intample si mie mai tarziu, cand odorul meu era sa fie mai mare? Cum ii zic odorului? Cum le zic parintilor? Nu vreau sa sufere… Nu vreau iubitul sa sufere. Si stiu ca i se va rupe inima de durere. Si nu vreau. Si its not fucking fair!!!

No comments:

Post a Comment